Vaticanul a fost și va rămâne una dintre cele mai importante atracții turistice din Europa și nu este deloc dificil de înțeles de ce. Există câteva atracții turistice în micul stat care pot da pe spate orice turist pasionat puțin de religie și de istorie. Haideți să vedem împreună care sunt cele mai importante atracții turistice de la Vatican.

Ce e de vazut la Vatican?

1. Bazilica Sf. Petru 

După răstignirea lui Iisus, care ar fi avut loc prin anul 33 al erei noastre, discipolul său Petru a devenit conducătorul și unul din principalii organizatori ai Bisericii creștine. După ce a predicat aproximativ 30 de ani prin zona Palestinei, a plecat la Roma, în anul 64. Acolo, Petru a fost martorul și victima persecuțiilor împăratului Nero. Conform tradiției creștine, el ar fi fost răstignit în circul împăratului și conform scrierii Acta Petri⁠(en) (ActPetr) din sec. al II-lea, informație preluată de Origene, ar fi cerut ca o ultimă dorință să fie răstignit cu capul în jos, nefiind demn de o moarte asemănătoare cu a lui Isus.

Conform tradiției, Petru a fost îngropat într-un cimitir din apropierea circului, mormântul său fiind marcat de o stâncă roșie. Primii creștini au construit aici un mic altar unde veneau să se roage. Timp de aproape trei secole, mormântul sfântului a atras numeroși pelerini veniți din întreg Imperiul Roman și nu numai.

După Edictul de la Milano din anul 313, care a pus capăt persecuțiilor creștinilor din imperiu, împăratul Constantin cel Mare a ordonat construirea unei biserici pe locul altarului. Construcția a avut loc între anii 318-329, fiind una dintre cele mai vechi biserici din lume. Edificiul era de formă bazilicală în plan de cruce latină cu un naos lung și două abside. Lungimea sa era una impresionantă pentru acele vremuri, aproximativ 110 metri. Se spune că la construcția sa au fost aduse coloane și materiale de pe Muntele Templului din Ierusalim. Lăcașul avea absida orientată către apus, intrarea făcându-se pe partea dinspre oraș (ca și în prezent). Bazilica avea mai multe altare, în mijlocul său aflându-se altarul principal sub care se afla mormântul Sfântului Petru.

De-a lungul timpului edificiul a căpătat o mare importanță datorită pelerinajelor la mormântul sfântului, dar și datorită faptului că aceasta era biserica principală a papilor, succesorii lui Petru în conducerea Bisericii. Ceremoniile ce aveau loc aici erau impresionante, mai ales funerariile unui papă și investirea unuia nou. În ziua de Crăciun a anului 800, Carol cel Mare, regele francilor, a fost încoronat aici ca împărat al Sfântului Imperiu Roman de către Papa Leon al III-lea (795-816), punând bazele unei tradiții ce avea să dureze o mie de ani. În anul 846 Bazilica Sfântul Petru a fost jefuită și incendiată împreună cu Bazilica Sfântul Paul, în urma unei incursiuni arabe asupra Romei. Papa Leon al IV-lea (847-855) a fost nevoit să restaureze lăcașul și să construiască un zid protector.

În secolul al XV-lea, bazilica era în ruină din cauza incendiilor accidentale și a cutremurelor, fiind neglijată de papalitatea ce își mutase pentru o scurtă perioadă de timp sediul la Avignon. După reinstalarea lor înapoi la Roma, Papa Nicolae al V-lea (1447-1455) a fost primul papă care s-a preocupat de restaurarea locașului. El a ordonat demolarea Colosseumului și folosirea materialului său pentru repararea bisericii. Până la moartea sa din anul 1455 au fost extrase aproximativ 2.522 de care cu material. În anul 1506 papa Iulius al II-lea (1503-1513) a luat decizia de a dărâma vechea bazilică și să construiască în locul ei un nou edificiu monumental. Cei mai buni arhitecți, pictori și sculptori ai Renașterii, printre care Michelangelo sau Bernini au participat la construcția uriașei biserici. Lucrările au durat 120 de ani, perioadă în care au domnit aproximativ 20 de papi. În anul 1626 bazilica a fost finalizată și sfințită de către papa Urban al VIII-lea. A rezultat cel mai mare locaș al creștinătății, conținând sute de opere de artă de o valoare inestimabilă.

2. Capela Sixtină

Capela se găsește în dreapta Bazilicii Sfântul Petru și este cunoscută în toată lumea, fiind locul unde se țin conclavurile cardinalilor pentru alegerea unui nou papă și datorită picturilor murale ale lui Michelangelo.

Capela are o formă dreptunghiulară, măsurând 40,93 metri în lungime și 13,41 metri lățime, corespunzând – conform tradiției biblice – dimensiunilor Templului lui Solomon. Înălțimea este de 20,70 metri, plafonul este în formă de boltă, pereții laterali au 12 ferestre iar pardoseala este din mozaic policrom de marmură. Capela are două părți: una mai mare împreună cu altarul, rezervată ceremoniilor religioase, și alta mai mică pentru credincioși. În timpul solemnităților mai importante, pereții laterali sunt acoperiți cu tapiserii executate după modele de Rafael.

Planurile arhitectonice aparțin lui Baccio Pontelli iar lucrările de construcție au fost executate sub supravegherea lui Giovannino de’ Dolci. Primul serviciu religios a fost celebrat la 9 august 1483 și a fost dedicat Înălțării la cer a Fecioarei Maria.

Picturile de pe pereții laterali au fost executate de cei mai mari artiști ai timpului: Pietro Perugino, Sandro Botticelli, Domenico Ghirlandaio, Cosimo Rosselli, Luca Signorelli și de ajutoarele lor, printre care Pinturicchio, Pietro di Cosimo și Bartolomeo della Gatta. Subiectele picturilor reprezintă teme de istorie religioasă, selecționate după conceptul medieval de împărțire a istoriei lumii în trei epoci: prima de la Facerea lumii la darea Celor zece porunci, a doua de la Moise până la nașterea lui Isus Cristos, a treia fiind epoca creștinismului.

Plafonul Capelei Sixtine: Fragment cu motivul Crearea lui Adam, frescă de Michelangelo
În 1508 Papa Iuliu al II-lea i-a încredințat lui Michelangelo pictarea plafonului, care inițial reprezenta un cer albastru cu stele aurii. Executarea acestei lucrări a durat patru ani (1508-1512, artistul depune un efort istovitor, lucrează mai mult singur, stând ore în șir pe schele. Michelangelo ar fi trebuit să picteze figurile celor 12 apostoli, când lucrarea a fost desăvârșită cuprindea peste 3.000 de figuri pe o suprafață de aproape 500 de metri pătrați. Frescele au fost sfințite cu ocazia sărbătorii Tuturor Sfinților, în anul 1512. Giorgio Vasari povestește: „Aflând că vor fi descoperite frescele, s-a adunat toată suflarea să privească picturile, rămânând cu toții muți de încântare.” Artistul a folosit culori vii care, după renovarea Capelei între 1981 și 1994, și-au recăpătat în întregime strălucirea.

Capela Sixtină: Peretele altarului cu fresca lui Michelangelo Judecata de Apoi
În anul 1535, Michelangelo începe pictarea peretelui de deasupra altarului la cererea Papei Paul al III-lea, cu tema „Judecata de Apoi”, pe care o termină după șase ani, în 1541. Tema capătă dimensiuni uriașe, fresca înfățișează figuri și scene pline de groază, reflectând propria reprezentare a artistului, care trecea pe atunci printr-o dureroasă criză de credință. Pe 31 octombrie 1541, papa dezvelește cu mult fast pictura. Autoritățile bisericești și opinia publică rămân stupefiate la vederea atâtor corpuri goale, fără nicio acoperire, în cea mai importantă biserică a creștinătății. Artistul este învinuit de imoralitate, obscenitate și blasfemie. Cardinalul Carafa organizează o campanie („Campania frunzelor de viță”) pentru acoperirea organelor genitale. Această acțiune va avea loc după moartea lui Michelangelo și va fi executată de unul din ajutoarele sale, Daniele da Voltera, în anul 1565. Cu ocazia lucrărilor de restaurare din anii ’90 ai secolului al XX-lea, aspectul original a fost refăcut în cea mai mare parte (deși multe din nudurile pictate de Michelangelo au rămas acoperite și nu au fost restaurate la versiunea artistului)

3. Piața San Pietro

Piața Sfântul Petru din Roma (în italiană Piazza San Pietro) a fost realizată de Gian Lorenzo Bernini, unul din cei mai renumiți arhitecți ai barocului, între 1656-1667 la comanda papei Alexandru al VII-lea în fața Bazilicii Sf. Petru din Roma. În prezent Piața Sfântul Petru este teritoriu al Statului Vatican. Mulți credincioși se adună aici pentru slujbele în aer liber. În 1930 Mussolini a demolat un cartier medieval pentru a construi Via della Conciliazione („Calea Împăcării”), care leagă Tibrul de Piața Sfântul Petru.

Piața este înconjurată de coloane semicirculare ale ordinului toscan[1] proiectat de Bernini, care, în combinație cu catedrala, formează forma simbolică „Cheia Sfântului Petru”. În mijloc se află un obelisc egiptean din Heliopolis, adus la Roma de împăratul Caligula și, conform legendelor, a decorat circulația lui Nero, în care apostolul Petru a fost executat și în locul unde a fost ridicată o catedrală. Acesta este singurul obelisc din oraș, care a rămas neschimbat până în epoca Renașterii. Romanii medievali credeau că cenușa lui Iulius Cezar este ținută într-o minge de metal deasupra obeliscului.

Colonadele lui Bernini constituie frontiera de stat dintre Vatican și Italia.

4. Biblioteca din Vatican

Biblioteca Apostolică Vaticană (în latină: Bibliotheca Apostolica Vaticana, iar în mod curent, în limba română, Biblioteca Vaticană) este biblioteca de stat, publică, a Sfântului Scaun, în prezent situată în Vatican. Este una dintre cele mai vechi biblioteci din lume si conține una dintre cele mai importante colecții de texte istorice. Fondată oficial în 1475, deși, în realitate este mult mai veche, ea are 75.000 de codice din întreaga istorie.[3] Din iulie 2007, biblioteca a fost temporar închisă pentru renovare și redeschisă în septembrie 2010.[4] Biblioteca este, în mod continuu, alimentată în calitate de bibliotecă universală, dar rămâne celebră prin colecțiile sale de manuscrise din toate epocile.

Scopul său este „să conserve cărțile și manuscrisele, actele suveranilor pontifi și ale dicasterelor Curiei Romane, și să le transmită, prin secole”, și mai ales „să pună la dispoziția Sfântului Scaun și a cercetătorilor din lumea întreagă tezaurele de cultură și artă” al căror sipet este (Ioan Paul al II-lea[5]).

Printre piesele cele mai faimoase ale Bibliotecii Vaticane se află Codex Vaticanus, cel mai vechi manuscris al Bibliei cunoscut.

Biblioteca Apostolică Vaticană conține astăzi:

1.600.000 cărți vechi și moderne;
8.300 de incunabule (dintre care, 65 pe pergament);
150.000 de codice manuscrise și documente de arhivă;
300.000 de monede și medalii;
circa 20.000 de obiecte de artă.

Din 1985 există un catalog informatic.

O parte din obiectele Bibliotecii Apostolice Vaticane sunt expuse în prezent în Muzeul Bibliotecii Apostolice Vaticane al Muzeelor Vaticane.

Accesul în Biblioteca Apostolică Vaticană este permis doar docenților și cercetătorilor universitari.

1 COMMENT

  1. Ceea ce se poate spune despre atractia turistica Vaticanul este ca este extrem de impresionanta data fiind istoria sa si pozitia sa centrala in istoria religiei crestine, cat si importanta pe care acest mormant al Sfantului Petru si bazilica sa o au. O vizita aici este unica si te va lasat cu amintiri ce te vor urma pentru totdeauna.

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here